Va veni ziua în care sindicatele vor trebui să iasă în stradă, să apere locurile de muncă de la CEO
Situaţia nu este deloc limpede la Complexul Energetic Oltenia. Din păcate, doar în momente de criză, cumpănă, vânzări slabe, concedii forţate sau şomaj tehnic cineva începe să pună cu adevărat problema situaţiei de zi cu zi a companiei. Nu se fac la modul serios exproprieri pentru extinderea perimetrelor miniere şi se aşteaptă cu lunile sau cu anii după hotărâri de guvern. Organizaţiile non-guvernamentale contestă orice autorizaţie de mediu în instanţă şi orice solicitare de continuare a activităţii, în special în zona de minerit.
Mai dispar din locurile de muncă, dacă politicienii nu fac legi să le securizeze
În ritmul actual nu va mai surprinde pe nimeni dacă programul de disponibilizări colective va continua şi va fi reactivat, cu toate că se vorbea de zero concedieri colective în 2019. Pare că nu există niciun plan concret pentru industria extractivă a cărbunelui şi pentru grupurile pe cărbune din ţara noastră. În Polonia sau în Germania politicienii s-au implicat în mod activ pentru politici care să protejeze şi să încurajeze investiţiile în domeniu şi în reducerea poluării.
Va veni cu siguranţă ziua în care laptele şi mierea atât cât sunt şi la CEO se vor termina, iar sindicatele vor trebui să iasă în stradă, să apere locurile de muncă. Unul câte unul, pe fiecare în parte. Atunci va fi ultima bătălie care se va mai purta pentru minerit. Când sindicatele vor ieşi în stradă să apere locurile de muncă, acela va fi semnalul că Oltenia o va fi apucat pe drumul Complexului Energetic Hunedoara.
