Ştampila galbenă sau de ce se află Sorin Boza într-un punct critic şi păşeşte pe un teren minat
Sindicatele ar trebui să îşi menţină neutralitatea când vine vorba de actul de management şi să lupte doar pentru „drepturile angajaţilor”.
Sorin Boza nu este un tip prost, ci are un soi de viclenie în a lucra cu oamenii. I-a lăsat pe sindicalişti cu impresia că şi ei conduc CEO, ceea ce nu este adevărat. Doar cei din Directorat pleacă acasă lună de lună cu zeci de mii de lei de căciulă. Nici cei din Consiliul de Supraveghere nu sunt mai prejos. Aceştia îşi asumă şi eventuala parte penală a deciziilor lor.
Sindicatele să nu sacrifice liniştea oamenilor pentru liniştea lui Sorin Boza, Ciurel, Ilie sau Ciobotărică şi ar trebui să ia o decizie şi să facă din exterior observaţii asupra actului de management, bun sau rău, şi să nu înceapă să se comporte ca şi cum ar fi directori ai CEO.
Stând prea mult în preajma şefilor o să înceapă să nu le mai vadă anumite greşeli sau chiar abuzuri şi îi vor ierta, o zi după alta.
Dar poate că sindicatele au făcut deja pasul către zona unde se iau deciziile mari pentru CEO şi nu mai pot distinge între managementul companiei şi lupta pentru drepturile oamenilor.
Iar angajaţii CEO au ajuns destul de jos în privinţa salariilor, a drepturilor şi a condiţiilor de muncă. Oamenii s-au obişnuit să vadă acelaşi tablou în care mişcarea sindicală din orice ramură pare să se dezintegreze sub presiunea intereselor liderilor de sindicat. Unii au ajuns politicieni, alţii sunt consilieri locali şi judeţeni sau parlamentari.
Din poziţiile respective încep concesiile mici faţă de politic. Iar concesiile mici se transformă în concesii mari. Vezi cazul trecerii contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatoului.
De ce e bine ca sindicatele din CEO să rămână independente, indiferent de cine va fi manager şi ce partide vor pune mâna pe CEO sau vor să pună mâna. Va veni vremea în care vor trebui să lupte cu adevărat pentru companie, iar liderii vor fi făcut deja micile concesii sau marile obligaţii. Cine va avea de pierdut? Angajatul de rând. De ce liderii de sindicat de la FNME copiază, pe alocuri, în relaţia cu Boza modelul celor de la SMEO în relaţia cu Ciurel? În momenul în care Ciurel a picat, SMEO a intrat în avarie, fără susţinerea administraţiei. Culmea, este că acum liderii SMEO au ajuns în postura liderilor FNME din trecut.
Greşelile nu trebuie repetate, indiferent de cât de mult a fost prigonită FNME în mandatul lui Ciurel, iar acum liderii de sindicat se agaţă de orice gest curtenitor al lui Sorin Boza, ca de o binecuvântare a Maicii Tereza.
Este foarte clar pentru toată lumea şi mai ales pentru specialişti că Sorin Boza nu are nicun fel de legătură cu domeniul energetic sau minier. Vine din postura de specialist în management. Teoretic. Unii au pus rezultatul pozitiv de până acum pe seama stării vremii şi conjunctura favorabilă din piaţă. Sorin Boza nu cunoaşte domeniul şi de la extaz se poate trezi la agonie şi extazul nu are legătură cu duduile care îşi fac poze prin biroul său sau al altor directori. Asta nu e imaginea unui colos energetic, unde te aştepţi să vezi oameni cu cască pe cap, cărora li se scurge sudoarea pe frunte, în faţa unor tablouri de comandă sau faţa unui miner plin de praf de cărbune şi îngândurat. Meserie grea.
Boza e pe un teren minat. A cerut comunicat de susţinere din partea Directoratului şi a CS-ului, în afacerea CEO-ARTEGO. Şi-a epuizat un as din mânecă. Data viitoare la cine va apela, la Ministrul Energiei, Toma Petcu? Sau la premier?
În povestea benzilor de transport cărbune, adevărul este undeva la mijloc pentru cine nu îl percepe. Sunt multe lucruri care rămân în penumbră. Pe de o parte cineva ar putea întreba dacă nu cumva ARTEGO a fost favorizată prin introducerea condiţiei de ridicare a deşeurilor. Pe de altă parte nu ai cum să nu te întrebi cine are de câştigat mai mult în plan financiar de la ARTEGO patronii sau angajaţii. A fost compania muncitorilor până la urma. Singura care s-a salvat de la extincţia firmelor din Târgu Jiu care a avut loc după 1990. Decizia CEO poate să fie şi un instrument de negociere pentru ca ARTEGO să mai scadă din preţ. Ne putem afla într-un proces de negociere publică a unei afaceri de 20 de milioane de euro.
O altă necunoscută este legată şi de situaţia relaţiilor pe care Sorin Boza le are în momentul de faţă cu mediul politic local şi naţional. Mai poate fi bifată în această poveste şi chestiunea patriotismului local, adică să nu omorâm firma noastră cu o mie de locuri de muncă, pentru a aduce o multinaţională. Producătorii locali trebuie ajutaţi cât de mult posibil să existe şi să se dezvolt, în limitele legii. Adevărul este prezentat public doar în procent de 50% în scandalul CEO – ARTEGO.
O altă observaţie este că în scandal sunt implicate în mod curios administraţia, sindicatele, mediul politic şi mediul economic. Nu am văzut la rampă decât actorii din primele trei categorii. Afaceriştii tac şi le coc. Vedem dacă se arde şi dacă, până la urmă, nu va fi fost vorba de un blat.
Rolul sindicatelor
Revenind la sindicate, ele au avut un rol major în viaţa socială a unei ţări. În bine sau în rău. Totul a depins de cât de buni şi de drepţi au fost liderii de sindicat şi cât de fină a fost linia de demarcaţie în raport cu administraţia. La CEO se produce de un an de zile un amestec aproape neverosimil între actorii sociali: administraţie şi sindicate. Ajung să se confunde. Dacă mai intră şi politicienii în ecuaţie nu o să mai înţeleagă nimeni nimic.
Rolurile trebuie să fie bine definite pentru a se putea distinge clar interesele şi obiectivele fiecăruia. Sindicatele din CEO ar trebui să se ghideze după o regulă de aur: „Drepturile celor mulţi, nu beneficiile celor puţini”.
Ce o să facă sindicatele, de exemplu, când Sorin Boza va fi în cădere liberă şi nu va mai avea rezultate?! O să-l părăsească în pustie sau o să pice cu el şi îşi vor pierde „obiectul muncii”, precum SMEO, după era „Ciurel”. De ce insistă FNME să rămână cu o ştampilă galbenă pe salopetă, cât de mică, după ce se va fi încheiat mandatul Boza în fruntea CEO?
Deşi s-a văzut că sindicaliştii sunt mult mai alunecoşi decât politicienii. Vezi ce sindicalist a fost pus de majoritatea parlamenară PSD – ALDE şef la ANRE. Nu cumva un şef din Federaţia „Univers”, Dumitru Chiriţă?!
Cine ştie, până la urmă, care e unealta cui: sindicatele pentru Boza sau Boza pentru sindicate.
P.S. Ce s-ar putea întâmpla cu Artego în Gorj se poate întâmpla cu CEO la nivel naţional, de când regenerabilele au luat avânt. Ne aflăm pe un câmp minat de interese. Principiul călăuzitor al celor implicaţi în poveste ar trebuie să fie următorul: Gorjul şi gorjenii trebuie să câştige la final, fără politicianism şi fals patriotism local.
Vestea bună este că încă există în CEO sindicalişti care sunt purtători ai mesajelor angajaţilor şi care încă nu au suflat în flacăra mişcării sindicale.
Lacrimile nu isi au rostul in capitalism. Daca Artego va da faliment nu este nicio problema, sunt zeci de mii de gorjeni care lucreaza in tara si in strainatate. Si-au luat soarta in maini si lupta zi de zi pentru o viata mai buna.
Reducerea costurilor la achizitiile de materiale/servicii este politica de baza in orice companie. A critica un Manager pentru o astfel de masura este doar populism si ipocrizie.
In capitalism ai avea in oarecare masura dreptate, dar dumneata judeci dupa realitatea economica vanduta de mascariciul pseudotehnocrat implantat cu sarcini bine stabilite la conducerea ultimei redute a energeticii pe carbune din sud estul UE.
E cam greu de inteles…?
Vezi politica Lafarge in Ro, unde a fost scolit, iubitul vostru manager. Si de ude a plecat cu un sut in c…
Revenind la subiect, ce spui dumneata ar functiona intr.o economie sanatoasa de piata, nu intr.o economie in care statul roman baga miliarde de lei in expropieri ca sa se joace boza de.a managerul corporatist si sa cumpere cauciuc din polonia, iar noi, spun noi pentru ca banii de expropieri sunt din contributia noastra la bugetul statului, iar noi sa suportam si protectia sociala a viitorilor someri artego pentru ca se joaca boza intre doua mahmureli, cu managementul corporatist.
Analiza 24 Slider principal
Ştampila galbenă sau de ce se află Sorin Boza într-un punct critic şi păşeşte pe un teren minat
19 octombrie 2017 admin 1 comentariu
FacebookTwitterGoogle+Partajare
Sindicatele ar trebui să îşi menţină neutralitatea când vine vorba de actul de management şi să lupte doar pentru „drepturile angajaţilor”.
Sorin Boza nu este un tip prost, ci are un soi de viclenie în a lucra cu oamenii. I-a lăsat pe sindicalişti cu impresia că şi ei conduc CEO, ceea ce nu este adevărat. Doar cei din Directorat pleacă acasă lună de lună cu zeci de mii de lei de căciulă. Nici cei din Consiliul de Supraveghere nu sunt mai prejos. Aceştia îşi asumă şi eventuala parte penală a deciziilor lor.
Sindicatele să nu sacrifice liniştea oamenilor pentru liniştea lui Sorin Boza, Ciurel, Ilie sau Ciobotărică şi ar trebui să ia o decizie şi să facă din exterior observaţii asupra actului de management, bun sau rău, şi să nu înceapă să se comporte ca şi cum ar fi directori ai CEO.
Stând prea mult în preajma şefilor o să înceapă să nu le mai vadă anumite greşeli sau chiar abuzuri şi îi vor ierta, o zi după alta.
Dar poate că sindicatele au făcut deja pasul către zona unde se iau deciziile mari pentru CEO şi nu mai pot distinge între managementul companiei şi lupta pentru drepturile oamenilor.
Iar angajaţii CEO au ajuns destul de jos în privinţa salariilor, a drepturilor şi a condiţiilor de muncă. Oamenii s-au obişnuit să vadă acelaşi tablou în care mişcarea sindicală din orice ramură pare să se dezintegreze sub presiunea intereselor liderilor de sindicat. Unii au ajuns politicieni, alţii sunt consilieri locali şi judeţeni sau parlamentari.
Din poziţiile respective încep concesiile mici faţă de politic. Iar concesiile mici se transformă în concesii mari. Vezi cazul trecerii contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatoului.
De ce e bine ca sindicatele din CEO să rămână independente, indiferent de cine va fi manager şi ce partide vor pune mâna pe CEO sau vor să pună mâna. Va veni vremea în care vor trebui să lupte cu adevărat pentru companie, iar liderii vor fi făcut deja micile concesii sau marile obligaţii. Cine va avea de pierdut? Angajatul de rând. De ce liderii de sindicat de la FNME copiază, pe alocuri, în relaţia cu Boza modelul celor de la SMEO în relaţia cu Ciurel? În momenul în care Ciurel a picat, SMEO a intrat în avarie, fără susţinerea administraţiei. Culmea, este că acum liderii SMEO au ajuns în postura liderilor FNME din trecut.
Greşelile nu trebuie repetate, indiferent de cât de mult a fost prigonită FNME în mandatul lui Ciurel, iar acum liderii de sindicat se agaţă de orice gest curtenitor al lui Sorin Boza, ca de o binecuvântare a Maicii Tereza.
Este foarte clar pentru toată lumea şi mai ales pentru specialişti că Sorin Boza nu are nicun fel de legătură cu domeniul energetic sau minier. Vine din postura de specialist în management. Teoretic. Unii au pus rezultatul pozitiv de până acum pe seama stării vremii şi conjunctura favorabilă din piaţă. Sorin Boza nu cunoaşte domeniul şi de la extaz se poate trezi la agonie şi extazul nu are legătură cu duduile care îşi fac poze prin biroul său sau al altor directori. Asta nu e imaginea unui colos energetic, unde te aştepţi să vezi oameni cu cască pe cap, cărora li se scurge sudoarea pe frunte, în faţa unor tablouri de comandă sau faţa unui miner plin de praf de cărbune şi îngândurat. Meserie grea.
Boza e pe un teren minat. A cerut comunicat de susţinere din partea Directoratului şi a CS-ului, în afacerea CEO-ARTEGO. Şi-a epuizat un as din mânecă. Data viitoare la cine va apela, la Ministrul Energiei, Toma Petcu? Sau la premier?
În povestea benzilor de transport cărbune, adevărul este undeva la mijloc pentru cine nu îl percepe. Sunt multe lucruri care rămân în penumbră. Pe de o parte cineva ar putea întreba dacă nu cumva ARTEGO a fost favorizată prin introducerea condiţiei de ridicare a deşeurilor. Pe de altă parte nu ai cum să nu te întrebi cine are de câştigat mai mult în plan financiar de la ARTEGO patronii sau angajaţii. A fost compania muncitorilor până la urma. Singura care s-a salvat de la extincţia firmelor din Târgu Jiu care a avut loc după 1990. Decizia CEO poate să fie şi un instrument de negociere pentru ca ARTEGO să mai scadă din preţ. Ne putem afla într-un proces de negociere publică a unei afaceri de 20 de milioane de euro.
O altă necunoscută este legată şi de situaţia relaţiilor pe care Sorin Boza le are în momentul de faţă cu mediul politic local şi naţional. Mai poate fi bifată în această poveste şi chestiunea patriotismului local, adică să nu omorâm firma noastră cu o mie de locuri de muncă, pentru a aduce o multinaţională. Producătorii locali trebuie ajutaţi cât de mult posibil să existe şi să se dezvolt, în limitele legii. Adevărul este prezentat public doar în procent de 50% în scandalul CEO – ARTEGO.
O altă observaţie este că în scandal sunt implicate în mod curios administraţia, sindicatele, mediul politic şi mediul economic. Nu am văzut la rampă decât actorii din primele trei categorii. Afaceriştii tac şi le coc. Vedem dacă se arde şi dacă, până la urmă, nu va fi fost vorba de un blat.
Rolul sindicatelor
Revenind la sindicate, ele au avut un rol major în viaţa socială a unei ţări. În bine sau în rău. Totul a depins de cât de buni şi de drepţi au fost liderii de sindicat şi cât de fină a fost linia de demarcaţie în raport cu administraţia. La CEO se produce de un an de zile un amestec aproape neverosimil între actorii sociali: administraţie şi sindicate. Ajung să se confunde. Dacă mai intră şi politicienii în ecuaţie nu o să mai înţeleagă nimeni nimic.
Rolurile trebuie să fie bine definite pentru a se putea distinge clar interesele şi obiectivele fiecăruia. Sindicatele din CEO ar trebui să se ghideze după o regulă de aur: „Drepturile celor mulţi, nu beneficiile celor puţini”.
Ce o să facă sindicatele, de exemplu, când Sorin Boza va fi în cădere liberă şi nu va mai avea rezultate?! O să-l părăsească în pustie sau o să pice cu el şi îşi vor pierde „obiectul muncii”, precum SMEO, după era „Ciurel”. De ce insistă FNME să rămână cu o ştampilă galbenă pe salopetă, cât de mică, după ce se va fi încheiat mandatul Boza în fruntea CEO?
Deşi s-a văzut că sindicaliştii sunt mult mai alunecoşi decât politicienii. Vezi ce sindicalist a fost pus de majoritatea parlamenară PSD – ALDE şef la ANRE. Nu cumva un şef din Federaţia „Univers”, Dumitru Chiriţă?!
Cine ştie, până la urmă, care e unealta cui: sindicatele pentru Boza sau Boza pentru sindicate.
P.S. Ce s-ar putea întâmpla cu Artego în Gorj se poate întâmpla cu CEO la nivel naţional, de când regenerabilele au luat avânt. Ne aflăm pe un câmp minat de interese. Principiul călăuzitor al celor implicaţi în poveste ar trebuie să fie următorul: Gorjul şi gorjenii trebuie să câştige la final, fără politicianism şi fals patriotism local.
Vestea bună este că încă există în CEO sindicalişti care sunt purtători ai mesajelor angajaţilor şi care încă nu au suflat în flacăra mişcării sindicale.
FacebookTwitterGoogle+Partajare
← Un cunoscut lider sindical a renunţat definitiv la politică!Azi e ziua marii eliberări a deţinuţilor din penitenciare. Şi la Târgu Jiu sunt două spaţii de detenţie necorespunzătoare. →
Ar putea să-ți placă și
Şcoala de vară a TSD sau cum te ajută politica să prinzi funcţii publice
22 august 2017 0
CEO crapă la iarnă, în lipsa reparaţiilor şi a lucrărilor de mentenanţă!
8 septembrie 2017 0
Corpul de Control al CEO verifică un contract cu iz penal
26 septembrie 2017 0
Un comentariu la „Ştampila galbenă sau de ce se află Sorin Boza într-un punct critic şi păşeşte pe un teren minat”
Dan Daniel
19 octombrie 2017 la 0:59
Permalink
Lacrimile nu isi au rostul in capitalism. Daca Artego va da faliment nu este nicio problema, sunt zeci de mii de gorjeni care lucreaza in tara si in strainatate. Si-au luat soarta in maini si lupta zi de zi pentru o viata mai buna.
Reducerea costurilor la achizitiile de materiale/servicii este politica de baza in orice companie. A critica un Manager pentru o astfel de masura este doar populism si ipocrizie.
Răspunde
sorinel boza
22 octombrie 2017 la 18:23
Permalink
Comentariul tău așteaptă moderare.
In capitalism ai avea in oarecare masura dreptate, dar dumneata judeci dupa realitatea economica vanduta de mascariciul pseudotehnocrat implantat cu sarcini bine stabilite la conducerea ultimei redute a energeticii pe carbune din sud estul UE.
E cam greu de inteles…?
Vezi politica Lafarge in Ro, unde a fost scolit, iubitul vostru manager. Si de ude a plecat cu un sut in c…
Revenind la subiect, ce spui dumneata ar functiona intr.o economie sanatoasa de piata, nu intr.o economie in care statul roman baga miliarde de lei in expropieri ca sa se joace boza de.a managerul corporatist si sa cumpere cauciuc din polonia, iar noi, spun noi pentru ca banii de expropieri sunt din contributia noastra la bugetul statului, iar noi sa suportam si protectia sociala a viitorilor someri artego pentru ca se joaca boza intre doua mahmureli, cu managementul corporatist.