Scandal monstru la Motru

Medicul Mihail Moisescu, președintele Asociației patronatelor medicilor de famile Gorj, este nemulțumit mersul luncurilor în municipiul Motru, acolo unde își desfășoară activitatea. În acest sens, Mihai Moisescu, a postat un comentariu pe o rețea de socializare.

„M-am decis să scriu aceste rânduri, obligat fiind de situația ingrată în care mă aflu din cauza poziției mele în comunitatea motreană, (sunt o persoană cunoscută, apreciată sau hulită este mai puțin important, dar cu o anumită notorietate) cu prietenii și simpatii diverse, uneori curioase, deseori contradictorii, poate inexplicabile la o primă vedere, dar corecte în ceea ce mă privește și, îmi place să cred, nu doar pentru mine. Observ cu amărăciune că o stare de fapt inerentă unui proces democratic, alegerile, a generat o adevărată avalanșă de pasiuni nejustificate în vreun fel decât, poate, de un subiectivism maladiv al unor actori prea puțin interesați și deci neimplicați într-o formă participativ-constructivă în comunitate. S-a ajuns atât de departe, încât aparent nimic nu se mai poate îndrepta, protagoniștii nemaivăzând în jur decât “sânge și măruntaiele adversarilor”, de-acum cu nume și prenume, împrăștiate în „colbul arenei de corida”. Citesc cu un gust amar. apariția în diverse grupuri de discuții în spațiul virtual de postări care mai de care mai „norioase”, mai greu de acceptat de către cititorul neimplicat care, evident, așteaptă altceva decât bălăcăreli și acuze fără sens. Fără să dau nume, mă voi referei la trei personaje preoeminente ale comunității noastre aflate, se pare pe poziții ireconciliabile și voi încerca să fiu cât se poate de realist (atenție nu spun obiectiv) plecând de la o formulare celebră a lui Aristotel, din „Etica Nicomahică”, reprodusă de Ammonius Saccas în lucrarea sa „Viaţa lui Aristotel”; “AMICUS PLATO SED MAGIS AMICA VERITAS” pe care mi-am permis s-o citez în sensul cunoscut astăzi de toată lumea, (oarecum diferit de sensul real) adică prietenia nu trebuie să ducă la ascunderea adevărului. Stimațí concitadini, cititori ai acestor rânduri, vă întreb (și mă întreb în același timp) de ce, cineva care a întrunit sufragiile comunității trebuie bălăcărit cu tot felul de acuze, nedovedite în vreun fel, (poate din necunoaștere, poate din răutate, poate din invidie) ba unele deja dovedite ca fiind neadevărate? Chiar am uitat cu toții de „prezumția de nevinovăție”, un reper esențial al oricărui sistem juridic modern? Nimeni nu poate fi acuzat în afara unor probe certe, indubitabile ! A avut cineva intenția măcar de a aplica un alt reper, de moralitate și justiție latină “audiatur et altera pars” ? Mă îndoiesc, iar această “unilateralitate iacobină“ mă sperie. Al doilea personaj, drag mie pentru ceea ce a realizat în cei 30 de ani de liberă initiativă antreprenorială dar mai ales pentru atitudinea sa în raport cu mine este implicat în acest “război de uzură” cu o groază de “victime colaterale” din cauza unor erori (poate greșesc) ale administrațiilor trecute, mai sigur, din cauza unor lacune în profesionalismul unor functionari. Astfel, antreprenorul respectiv se confruntă cu apariții în justiție pentru “vini” inexistente (cel puțín una dintre cele cu care se confruntă în instanță știu că este inexistentă) sau aparținând unor functionari care, la un momemt dat, nu și-au făcut treaba din motive necunoscute mie. Spuneam că suntem victime colaterale ale unui “război de uzură”, fără câștigători, fiind văduviți de șansa de a fi locuitorii unui oraș comfortabil, (terase elegante în care să ne putem conduce oaspeții cu mândrie; apartența noastră la un circuit sportiv de elită, tenis, cu recunoaștere în timp, ….) atractiv pentru membrii comunităților megieșe, de ce nu, al târgujienilor. Un al treilea personaj, pe care îl prețuiesc pentru talentul său scriitoricesc dar și pentru felul respectuos în care mă trateează de ani buni, de când viața și alegerea dumisale, m-a sortit să-I fiu aproape, lui și familiei, este implicat în acest război, făcut cu prea multă “dăruire” șI care lasă victime (poate irecuperabile). Părerea mea este că, tânărul meu amic a folosit un arsenal interzis oamenilor cu nivelul său de gândire în perioada electorală, armamemt care, acum, ar trebui uitat cu desăvârșire fiindcă, așa cum spunea cromicarul Miron Costin, „iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Da stimate domn, vrremile se schimbară și este essential să nu devii anacronic. Am scris aceste rânduri (prea lungi desigur) pentru ca acest război inutil și categoric păgubos tuturor să înceteze. Cred că beligeranții trebuie să se adune la un pahar de vin fiindcă, așa cum zice latinul, “bonum vinum laetificat cor hominis).( vinul bun înveselește inima omului.) și împreună să găsească soluíile optime pentru ca “pacea” să se instaureze, cel puțin pentru următorii trei ani, fiindcă aceste soluții există iar beneficiarii găsirii lor suntem toți motrenii . Ce ziceți stimați războinici, bem un pahar de vin împreună ?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com