Ortacii o sărbătoresc pe 4 decembrie pe Sfânta Varvara, ocrotitoarea minerilor şi alungarea lui Ciurel de la CEO
Angajaţii carierelor miniere din Complexul Energetic Oltenia(CEO) o sărbătoresc pe 4 decembrie pe ocrotitoarea lor, Sfânta Varvara. De asemenea, tot pe 4 decembrie minerii şi energeticienii „marchează” plecarea lui Laurenţiu Ciurel din companie. Mai în glumă, mai în serios, mai mulţi lideri sindicali au propus ca data de 4 decembrie să devină ziua CEO, deşi compania a început să funcţioneze, începând cu luna iunie 2012. Astfel, în opinia sindicaliştilor, data de 4 decembrie are dublă semnificaţie. Este vorba de sărbătoarea religioasă, precum şi ziua în care Consiliul de Supraveghere a decis să îl înlocuiască din funcţie pe Laurenţiu Ciurel, fost manager privat şi preşedinte al Directoratului societăţii. Motivul a fost legat de neatingerea indicatorilor de performanţă. Revenind la sărbătoarea minerilor, puţini ortaci, cel puţin din zona de producţie sunt liberi pe 4 decembrie, având în vedere cererea crescută de energie electrică de la nivel naţional.
Cine a fost Sfânta Varvara?
Sfânta Barbara, arhaic Sf. Varvara, este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc.
Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie.
Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus, într-un turn. În captivitate se convertește la creștinism. Ca urmare a convertirii tânăra dispune ca sălii de baie din turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării. Tatăl își condamnă fiica de îndată ce află acest motiv. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători.
La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor.
Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției.
Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din Santa Maria Antiqua de la Roma, datând din secolul al VIII-lea. Se pare însă că sfânta era cunoscută în Italia prin intermediul bizantin încă din secolul al VI-lea. În Evul Mediu târziu cultul sfintei a luat adeseori forme caracteristice culturii populare, cum ar fi misterele și reprezentațiile de teatru. Tot în acea perioadă sfânta a devenit, datorită adăpostului pe care i-l oferise conform legendei o stâncă, patroana minerilor. În acest rol ea a fost venerată mai ales în Saxonia, Silezia, Boemia, Tirolul de Sud și în Lorena. Contrareforma a favorizat formele populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din Antiohia și Ecaterina din Alexandria, una din patroanele populației rurale de limbă germană[1]. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată a fi atât protectoarea turnurilor și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe tatăl ei.(wikipedia)
