Nu numai CEO plătește apa de mai multe ori către SGA

Producătorii de energie hidro vor intra în faliment din cauza taxelor percepute de Administraţia Naţională „Apele Române” şi cer modificarea legislaţiei, se arată într-un comunicat al Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES). Este vorba despre taxa pentru apă turbinată, chiria pentru albia minoră a râurilor şi taxa pentru potenţialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de acumulare. PATRES semnalează situaţia critică în care se află aceşti producători, printre care şi membri ai organizației, şi solicită sprijinul autorităţilor şi parlamentarilor pentru salvarea unor capacităţi de producţie ce contribuie la asigurarea echilibrului sistemului energetic naţional.

În România funcţionează, în prezent, 528 microhidrocentrale (MHC) cu puteri sub 4 MW, cu o capacitate instalată totală de 468,6 MW, conform celor mai recente date ale Transelectrica. Aceşti producătorii plătesc trei tipuri de taxe: pe apa turbinată (circa 1,17 lei/1.000 de metri cubi), chirie pentru utilizarea albiei minore (circa 27,31 lei/m2/lună) şi taxa pentru potenţialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de acumulare (de 238,88 lei x metri cădere/lună). În cazul unei microhidrocentrale, suprafaţa chiriei albiei minore supusă taxării este cuprinsă între 60 şi 100 de metri pătraţi.

„MHC-urile pot atinge debitul maxim instalat doar în anumite perioade ale anului (viituri), pe termen scurt de timp, maximum 2 luni/an, cea mai mare parte din an acestea funcţionând cu un debit mediu redus, sub debitul maxim instalat, motiv pentru care obligaţia pentru plata debitului maxim instalat conform noii reglementări poate fi considerată un abuz”, precizează Dan Prodan, vicepreşedinte PATRES.

„Producătorii au obligaţia să instaleze debimetre, dar nu se precizează în lege dacă acestea trebuie să fie metrologizate sau nu. În fapt, Administraţia Apele Române vine cu cerinţa ca debitmetrele să fie supuse controlului metrologic, neţinând cont de instrucţiunile de la Institutul Naţional de Metrologie. Conform legislaţiei în vigoare (Ordin 148/05.05.2012), debitmetrele utilizate pentru măsurarea debitelor de apă brută prelevate din lacuri/râuri nu se supun controlului metrologic legal şi nu sunt omologate în România. În noile condiţii, impuse practic de Administraţia Apele Române, producătorii ajung să fie taxaţi pentru debitul maxim instalat, aceasta în situaţia în care microhidrocentralele utilizează efectiv mai puţină apă decât debitul maxim autorizat. Este vorba despre o cantitate de apă de 6-7 ori mai mare decât cea utilizată (funcţie de media anuală a precipitaţiilor din anul de referinţă), respectiv o creştere corespunzătoare a taxelor către Administraţia Naţională Apele Române”, explică Prodan.

Apa, cost de circa trei ori mai mare decât kilowattul

„În momentul de faţă, costurile cu taxele către Administraţia Apele Române sunt de 240,33 RON pentru MWh produs, în condiţiile în care investitorii din amonte achită maxim 5-6 lei per MWh produs. Toate acestea se întâmplă graţie mecanismului anticoncurenţial de taxare promovat de către Apele Române. După intrarea în vigoare a OUG 225/2020 privind taxarea la debitul maxim, preconizez că aceste taxe către Apele Române vor atinge 550-600 RON (n.r. – circa 120 euro) pentru un MWh produs, în condiţiile în care preţul mediu al energiei pentru 2020 a fost de 198 RON/MWh (circa 40 euro/MWh). Singura soluţie va fi să închid unităţile de producţie pe care le am în portofoliu”, spune Alexandru Pârvescu, investitor român. Organizaţia Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România are în componenţă 109 de membri – producători de energie din surse regenerabile cu putere instalată totală de aproximativ 1800 MW, ce reprezintă investiţii în sectorul energetic din România de circa 2,7 miliarde de euro. (focus-energetic.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com