În Gorj, la o lună jumătate un copil e depistat cu cancer. Ce face un politician
Copiii care au cancer primesc un ajutor de la stat timp de doi, pe motiv ca boala stagnează. Ei au nevoie de bani si după cei doi ani pentru tratatament, deoarece boala poate recidiva. Deputatul Dan Vilceanu a interpelat miniștrii Muncii și Sănătății și solicita ca statul să le acorde acest ajutor timp de 5 ani.
Despre demersul său, deputatul a scris pe site-ul danvilceanu.ro, noua platformă de comunicare a politicianului:
Am semnalat miniștrilor sănătății și muncii – Sorina Pintea și Lia Olguța Vasilescu- că modificarea ordinului 1036/1883/2016 de încadrare în grad de handicap a copiilor cu cancer poate să ajute copiii cu afecțiuni oncologice. În țară, numărul celor care suferă de cancer este de ordinul miilor, în Gorj sunt câteva sute. Acest ordin de ministru poate fi modificat tot printr-un ordin de ministru.
Însă ceea ce este îngrijorător este că, potrivit specialiștilor din Gorj, la o lună și jumătate apare un caz nou de cancer la copii.
Copiii bolnavi de cancer sunt încadrați în grad de handicap grav, având o serie de facilități printre care și asistent personal. De obicei, unul din părinți devine asistent personal, statul plătind 1.100-1.200 de lei. În total, un copil bolnav de cancer încadrat în gradul de handicap grav, primește de la stat circa 1.600 de lei. Nu mai abordez subiectul tratamentului, condițiilor incomparabile cu alte țări in UE. Trebuie să mai spun că în România scapă de cancer 50% din pacienți, iar în alte țări din UE 80%, diferența fiind făcută de îngrijirea în unitățile spitalicești.
Ceea ce propun este acordarea acestui ajutor pentru încă 5 ani de la încheierea tratamentului. Potrivit ordinului semnat de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, ajutorul este întrerupt după 2 ani, pe motiv că boala a stagnat.
Statul nu ia în calcul, în primul rând, faptul că medicii oncologi susțin că riscul de recidivă este foarte mare în primii 4-5 de ani de la tratament, când pacientul este extrem de fragil. Însă recidiva poate apărea și dacă copilul nu urmează indicațiile medicilor: alimentație potrivită, controale la 2-3 luni, tratament post-tratament, recuperare, etc. Toate acestea costă. Lupta copilului și a familiei cu boala nu se termină după tratament. Drumurile la spital nu se termină, riscul nu piere, trauma se adâncește. În România, asociațiile de profil au făcut mai mult decât a făcut statul pentru bolnavii de cancer. Nu așa se întâmplă într-o țară normală.
Le-am și interpelat pe Sorina Pintea și Lia Olguța Vasilescu, dar voi merge în audiență la cele două ministere și voi face tot ce pot pentru a pune pe tapet problema copiilor cu afecțiuni oncologice. Mi s-a spus că mărirea acestei perioade de acordare a ajutorului ar fi o soluție, dar în primul rând îmi doresc o dezbatere serioasă pe acest ordin, pe problematica pacienților minori cu cancer. Cred că în țara noastră se discută multe subiecte extrem de inutile, iar ceea ce contează nu. Suferința copiilor contează.
