Ictusul amenzic, afecțiune des întâlnită de medicii neurologi gorjeni

Medicul neurolog Cristina Căliman, de la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu, a realizat un material informativ despre o patologie destul de des întâlnită. Ictusul amnezic este cea mai frecventă dintre amneziile tranzitorii și creează anxietate atât în rândul pacienților, cât și rândul membrilor familiilor dumnealor. Deși foarte sugestivă și ușor de recunoscut de un neurolog cu experiență, această simptomatologie trebuie totuși investigată pentru a exclude alte cauze ce pot mima un ictus amnezic: crize parțiale de epilepsie, accident vascular cerebral ischemic sau hemoragic, manifestare de debut a unei boli degenetative cerebrale. Ictusul amnezic evoluează spontan spre remisia simptomelor și revenirea progresivă la normal, chiar dacă niciodată pacientul nu își va aminti nimic din ceea ce a făcut sau a zis în acea perioadă. Adresați-vă medicului specialist dacă aveți probleme neurologice!

Iată ce ne relatează doamna doctor Cristina Căliman:

Doamna M.N.,în vârstă de 64 de ani, a fost adusă la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu, la Camera de Gardă Neurologie, de către fiica sa, care, atunci când i-a făcut obișnuita vizită cotidiană, a constatat că femeia părea dezorientată, nu își amintea nimic din ce se petrecuse în ultimele ore și repeta obsesiv aceleași întrebări. La Camera de Gardă, doamna M.N. mă privea mirată și, deși încercam să purtăm un dialog, mă întreba iar și iar unde îi este pisica, neînregistrând răspunsurile mele repetate cum că pisica e acasă și este bine. Dificultățile doamnei de a memora ceva nou, de a-și aminti ce i se întâmplase în cursul dimineții și de a rememora corect evenimente din viața sa au durat câteva ore după internarea sa pe secția Neurologie, după care simptomatologia s-a remis treptat, pacienta revenind la starea sa normală de dinainte de acest episod.

Orele în care memoria sa nu a funcționat au lăsat însă o „gaură neagră” în amintirile doamnei care niciodată nu va putea fi umplută.

Ca doamna M.N. am întâlnit și investigat mai mulți pacienți de-a lungul carierei mele de neurolog. Diagnosticul lor poartă denumirea de ictus amnezic.

El apare cel mai adesea după 50 de ani (vârsta medie fiind 62 de ani), ambele sexe fiind în mod egal afectate. Începând cu vârsta de 50 de ani, incidența este de 23,5 la 100 000 de locuitori. Un pacient la care s-a instalat un ictus amnezic începe brusc să pună întrebări legate de dată, loc, situație prezentă, activități în curs, dar uită imediat răspunsul care i se dă. Pe toată perioada episodului, pacientul este conștient, nu e deloc confuz, doar memoria îi este afectată.

Remisia episodului (ce are de obicei o durată de 4 până la 6 ore) se face rapid, progresiv și este caracterizată prin recuperarea amintirilor mai vechi care nu puteau fi redate în timpul episodului de ictus amnezic. În perioada cât durează ictusul amnezic, remarcăm o alterare severă a memoriei episodice, în vreme ce alte tipuri de memorie sunt prezervate.

Cea mai afectată în această perioadă este memoria anterogradă (adică în acele ore pacientul nu poate înregistra în memorie absolut nicio informație nouă și de aici repetarea aceleiași întrebări de zeci de ori, în pofida faptului că i se tot răspunde la ea). Memoria retrogradă (cea referitoare la amintirile anterioare) poate și ea fi afectată, dar inconstant și mult mai puțin sever decât cea anterogradă (pacientul putând  să nu își amintească anumite perioade din urmă cu zile sau chiar luni de dinaintea ictusului amnezic).

Acești pacienți sunt mai degrabă dezorientați temporal și anxioși (neînțelegând ce se petrece cu ei, de ce au ajuns la spital) decât confuzi. Ei știu unde se află, cine sunt cei din preajma lor, dar nu reușesc să integreze informația legată de motivul venirii la spital.

Ictusul amnezic evoluează spontan spre remisia simptomelor și revenirea progresivă la normal, chiar dacă niciodată pacientul nu își va aminti nimic din ceea ce a făcut sau a zis în acea perioadă.

Deși foarte sugestivă și ușor de recunoscut de un neurolog cu experiență, această simptomatologie trebuie totuși investigată pentru a exclude alte cauze ce pot mima un ictus amnezic: crize parțiale de epilepsie, accident vascular cerebral ischemic sau hemoragic, manifestare de debut a unei boli degenetative cerebrale.

Uneori, la unii dintre acești pacienți, întâlnim consum de benzodiazepine sau de sildenafil (Viagra), iar la cei mai tineri consum de marijuana. În marea majoritate a cazurilor, nicio cauză nu este identificată, diagnosticul rămânând cel de ictus amnezic idiopatic. De-a lungul timpului, neurologii au suspicionat asocierea ictusului amnezic cu mai multe boli, dintre care amintim migrena, epilepsia, AIT (în acest caz secvențele RMN de difuzie aduc date contradictorii) și, recent, ischemii venoase tranzitorii diencefalice bilaterale sau bihipocampice, dar niciuna dintre acestea nu a putut fi confirmată științific.

În aproximativ o treime din cazuri, ictusul pare a fi declanșat de un stres puternic de natură psihologică. La 75% dintre pacienți ictusul amnezic nu se mai repetă niciodată. Chiar și la cei care se repetă, prognosticul este bun, pacienții nerămânând cu sechele neurologice și necrescându-le riscul de a dezvolta ulterior o formă de demență.

Material realizat de medicul neurolog Cristina Căliman